Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версия
Patriarhia

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a sfinţit monumentul sfântului întocmai cu apostolii cneaz Vladimir pe piaţa Borovitskaya, or. Moscova

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a sfinţit monumentul sfântului întocmai cu apostolii cneaz Vladimir pe piaţa Borovitskaya, or. Moscova
Versiune pentru tipar
4 noiembrie 2016 16:33

La 4 noiembrie 2016, de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan şi de Ziua unităţii poporului, Preşedintele Federaţiei Ruse V.V. Putin şi Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril, după depunerea de flori la monumentul lui Kuzma Minin şi Dmitrii Pojarski pe Piaţa Roşie, au condus ceremonia de dezvelire a monumentului sfântului întocmai cu apostolii marele cneaz Vladimir pe piaţa Borovitskaya din Moscova.

Preşedintele Federaţiei Ruse V.V. Putin i-a salutat pe participanţii la ceremonie:

„Sanctitatea Voastră! Stimaţi moscoviţi! Dragi prieteni!

Vă salut şi vă felicit cu prilejul deschiderii monumentului sfântului întocmai cu apostolii cneaz Vladimir. Este un eveniment mare, important, atât pentru Moscova, cât şi pentru întreaga noastră ţară, şi pentru toţi compatrioţii ruşi. Este simbolic că are loc de Ziua unităţii poporului şi anume aici, în centrul capitalei, lângă  zidurile vechiului Kremlin, în însăşi inima Rusiei.

Noul monument este un omagiu străbunului nostru remarcabil, un sfânt deosebit de venerat, om de stat şi ostaş, fondator duhovnicesc al statului Rusia.

Cneazul Vladimir a intrat pentru totdeauna în istorie ca un adunător şi apărător al pământurilor ruseşti, ca un politician vizionar, care a creat bazele unui stat puternic, unic, centralizat, ce a unit într-o unică familie mare popoare, limbi, culturi şi religii egale între ele. Epoca lui a cunoscut multiple realizări şi cea mai importantă, determinatoare şi, bineînţeles, decisivă a fost creştinarea Rusiei. Această alegere a devenit un izvor comun duhovnicesc pentru popoarele Rusiei, Belarusului, Ucrainei, a fondat valori de ordin moral, bazele valorice care determină viaţa noastră până în ziua de azi.

Anume fundamentul sigur moral, coeziunea şi unitatea a ajutat strămoşilor noştri să depăşească greutăţile şi să biruie întru slava Patriei, din generaţie în generaţie să întărească puterea şi măreţia ei.

În ziua de azi datoria noastră este ca împreună să confruntăm pericolele şi provocările contemporane, bazându-ne pe poruncile duhovniceşti, tradiţiile inestimabile ale unităţii şi concordiei, mergând înainte, asigurând continuitatea istoriei noastre milenare.

Dragi prieteni! Vă felicit cu prilejul Zilei unităţii poporului. Doresc succese şi prosperitate tuturor cetăţenilor Rusiei!”

Cu un cuvânt către cei prezenţi s-a adresat Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril:

„Multstimate Vladimir Vladimirovici! Dragi participanţi la ceremonia solemnă!

Sfântul cneaz Vladimir a abordat problema alegerii credinţei într-un mod foarte pragmatic: a expediat pe ambasadorii săi ca să înţeleagă „cum şi unde se slujeşte lui Dumnezeu”. Este o mărturie a sincerităţii profunde a cneazului, a tendinţei sale de a aborda extrem de onest şi obiectiv cea mai importantă problemă – alegerea credinţei.

Astăzi noi trăim într-o lume unde sunt anihilate adevărurile. Un cult al cărui adepţi sunt numeroase persoane, chiar fără să-şi dea seama – este caracterul relativ al adevărului, este pseudoreligia contemporaneităţii: totul are dreptul la existenţă, deoarece, de fapt, un adevăr veşnic şi indiscutabil nu există.

Dacă Vladimir ar fi gândit tot aşa ca şi unii dintre contemporani noştri, niciodată nu şi-ar fi făcut alegerea. Ar fi rămas păgân sau ar fi devenit creştin în mod individual, la nivel de persoană, dar nu ar fi creştinat Rusia. În acest caz nu ar fi existat nici Rusia, nici statul ortodox Rus, nici măreţul imperiu Rus, nici Rusia contemporană.

Dar el nu a căutat slujbe dumnezeieşti somptuoase sau un confort sufletesc, care deseori este oferit de religie. El a căutat Adevărul cu literă mare, a găsit şi a îndrăgit chipul lui Hristos, iar în Sfântul Botez L-a cunoscut ca Lumină, Adevăr şi Viaţă.

Complicaţii în economie şi politică există în orice societate. Însă pierderea identităţii duhovniceşti este o condamnare pentru orice ţară. Ea este condamnată, oricât de puternică ar părea. De aceea pentru Vladimir problema alegerii credinţei era identică cu problema alegerii întregului destin pentru poporul său iubit.

Dacă Vladimir nu ar fi avut experienţa personală a dragostei pentru Hristos, dar s-ar fi condus de conjuncturi politice sau de alt ordin, poporul nu l-ar fi crezut.  Vladimir nu a fost un intrigant politic, un viclean sau un făţarnic. A fost întotdeauna o persoană integră şi sinceră – şi atunci când se înşela şi făcea fărădelege, şi atunci când a găsit plinătatea adevărului în credinţa ortodoxă şi a devenit sfânt.

Acest monument este o aducere aminte pentru fiecare ce se uită la el: „Tu eşti la fel de sincer în credinţa ta, în dragostea ta faţă de Patrie, popor, ca şi sfântul cneaz Vladimir? Sau vrei să te distanţezi de la toate de dragul unui câştig personal şi interes meschin?

Creştinul este acela care Îl urmează pe Hristos nu doar atunci când este comod şi lesnicios, dar întotdeauna. Pe un adept adevărat al lui Hristos nu poate să nu îl doară inima nu doar pentru apropiaţii săi, dar şi pentru oraşul său, pentru ţara sa, pentru întreaga lume. Cea mai mare nenorocire a lumii contemporane nu sunt crizele economice şi politice, dar insuficienţa de dragoste care a devenit cronică: unii faţă de alţii, faţă de Creatorul nostru şi faţă de orice creaţie.

Nimeni nu poate să reevalueze alegerea cneazului Vladimir, fără a distruge identitatea proprie civilizaţională. A spune că şi cneazul Vladimir a făcut ceva nelalocul său – este acelaşi lucru cum să adormi la umbra catedralelor şi să te trezeşti în pădure lângă un foc de tabără, fără să poţi nici a citi, nici a scrie. Vai, o astfel de alegere o fac acei care vor să revină în desişurile necunoaşterii păgâneşti şi să înlocuiască lumina adevărului cu întunecimea existenţei precreştine.

Vladimir în conştiinţa poporului a rămas să fie Soarele cel Frumos - aşa sunt numiţi cei care sunt iubiţi foarte mult. El nu s-a temut să schimbe radical orientarea în dezvoltarea societăţii, deoarece a iubit poporul şi a crezut că va fi înţeles şi va fi urmat. El nu a încercat să calculeze toate riscurile şi pericolele în schimbarea credinţei, deoarece pentru el a fost nu o decizie de ordin tactic sau strategic, dar o îmbrăţişare a adevărului – atât pentru sine, cât şi pentru poporul său. Adevărul nu este acceptat din motive de calcule – atunci încetează să mai fie adevăr. Această râvnă pentru Hristos, această siguranţă şi integritate în urmarea Evangheliei l-a făcut pe Vladimir să fie întocmai cu apostolii, deşi pe ei i-a despărţit un mileniu.

Dacă noi credem că azi nu avem ce alege, precum a făcut cândva Vladimir, noi ne înşelăm profund. Alegerea noastră, se prea poate, nu este atât de vizibilă, însă urmările ei nu sunt mai puţin însemnate. În fiecare zi facem alegere, de dragul cui şi pentru ce noi vieţuim, cu ce ne umplem viaţa noastră. Aceasta şi este alegerea credinţei de care depinde destinul – nu al fiecăruia dintre noi, dar şi al întregii lumi.

Monumentul cneazului Vladimir este un simbol al unităţii tuturor popoarelor al căror tată este, e vorba de popoarele Rusiei istorice, care locuiesc actualmente în  hotarele multor state. Monumentului tatălui poate fi oriunde unde locuiesc copiii lui, nu este nici o contradicţie în aceasta. Dar e rău când copiii dau uitării faptul că au avut un tată”.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a rostit rugăciunea pentru sfinţirea monumentului şi a stropit chipul sculptural al Botezătorului Rusiei cu agheasmă.

Cântările din timpul slujbei dumnezeieşti au fost interpretate de corul mănăstirii stavropighiale „Sfântul Daniel” (regent – G.L. Safonov).

Apoi Preşedintele Rusei V.V. Putin şi Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril au participat la deschiderea celui de-al XV-lea for-expoziţie „Rusia Ortodoxă – către Ziua unităţii poporului” în sala de expoziţii „Manej”.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă